Într-o zi liniștită, la ora 11 dimineața, am participat la cenaclul revistei Teleormanul Cultural. Nu știam exact la ce să mă aștept, dar știam că va fi ceva legat de literatură, de poezie, de oameni care iubesc cuvintele. Și exact așa a fost, chiar mai mult decât atât.
Atmosfera a fost caldă și primitoare. Ne-am strâns în jurul meselor pline cu reviste, cărți și texte scrise de participanți. Erau acolo scriitori, profesori, și oameni care pur și simplu iubesc lectura. Nu era nimic formal sau rigid, totul se petrecea cu zâmbetul pe buze, ca între prieteni.
Cenaclul a început cu o scurtă prezentare a revistei și a celor mai noi articole apărute. Apoi, fiecare dintre cei care au dorit a citit un text propriu, poezie, proză sau eseuri. M-am bucurat să văd cât de diferite sunt stilurile fiecăruia, dar cât de sincer transmiteau toți ceea ce simt.
Și eu am avut curajul să citesc ceva scris de mine. La început am avut emoții, dar toți m-au ascultat cu atenție și mi-au oferit încurajări. A fost o senzație frumoasă să știu că ceea ce am scris a ajuns la sufletul celor din sală.
Pentru mine, această întâlnire a fost o dovadă că literatura trăiește prin oameni. Prin glasurile lor, prin ideile și trăirile lor. Am plecat cu sufletul plin și cu dorința de a reveni, de a scrie mai mult și de a face parte în continuare din această comunitate frumosă.
Autor: Zoltan Medeea Ioana
Comentarii
Trimiteți un comentariu